Cineva a deschis un topic despre avort, dorind sa faca un sondaj legat de asta... Asa ca ne-am gandit sa dam o mana de ajutor, nu numai Cristinei, dar si tuturor femeilor care vor sa vorbeasca despre acest subiect delicat, tuturor femeilor care au trecut prin aceasta trauma...
Asa ca Muc cel Mic va propune un chestionar si discutii pe marginea lui, un colt unde sa putem spune ce simtim, ce-am face daca... ce am facut atunci cand...
Avortul poate fi atat o optiune personala, dictata de nevoi pe care uneori nici nu ni le putem imagina, poate fi o decizie medicala, dictata de necesitati de sanatate... Dar in oricare din aceste situatii, e greu! Hai sa oferim sprijin!

votat si eu!


E nasoala treaba asta, defapt e o trauma taree nasoala, care te face sau te descurajeaza sa nu mai faci copii... Dar pe masura ce organismul se reface lucrurile intra in normal... Sper, vorba Roxanei sa fie cat mai putine traume si cat mai putine mamici care au avut de-a face cu asa ceva!

Si eu am votat.

Nu am fost nevoita sa trec prin asta si nici nu-mi pot imagina... Noi ne-am chinuit 2 ani sa ramin graviduta... Dar am prietena care a fost nevoita sa renunte la sarcina toxica si a fost distrusa, plingea mereu... A trebuit sa mai astepte 1 an pina la urmatoarea incercare, cu teama in suflet, dar se pare ca de data asta este totul super bine si astepta bebe in iulie!

Transmite-i multa sanatate si un bebe de nota 10!!! Ca imi imaginez ca i-a fost tare greu; si probabil si voua, daca ati incercat atat. Noi am incercat vreo 4-5 luni si mi se parea o eternitate!!1

Multumesc!
A fost... eu una deja imi fac planuri pentru bebe2, dar tati zice ca trebuie sa mai asteptam... Sper ca de data asta sa nu mai fie nevoie de atita munca, nu de alta ca e placut sa mucesti, dar eu ma stresez repede...

Munceste cu grija sa nu ai surprize ca mine,asa placute.insa e mai bine ca nu a fost prima sarcina 2 ca nu stiu ce ma faceam.

Muncim! Cind o sa se hotarasca tati.... ....si daca se va intimpla ca la voi....asta e.... Imi place la nebunie serialul "In al 7-lea cer".... , numai ca lui tati nu.....

eu am fost nevoita sa avortez o singura data pt ca a fost o sarcina din urma unui viol si la o varsta frageda...adica 15 ani..insa acuma cand am ramas insarcinata am fost cea mai fericita chiar daca nu a fost un bebe planificat....insa simplul motiv ca a fost conceput cu barbatul iubit m-a facut sa mi-l doresc enorm de mult....pt ca eu stiu ce inseamna sa porti copilul unui violator in tine si sa te lupti cu sentimentul asta...stiind ca este si copilul tau in acelasi timp...e groaznic....si am hotarat sa-l avortez nu numai pt varsta care o aveam ci si pt ca nu stiam cum voi reactiona si cum ma voi purta cu el si nu am vrut sa aibe de suferit numai pt ca acel barbat ..care nici nu se poate numi barbat...ii este tata

Ooof, imi pare tare ca a trebuit sa treci prin asa ceva.... Cred ca ti-a fost tare greu, dar bine ca ai fost tare si ai mers mai departe! Sa-ti dea Dzeu multa fericire si sanatate alaturi de omul pe care-l iubesti si copilasul tau!!! Si mult noroc! Nu e de dorit la nimeni asa ceva si cred ca e greu de inteles pt cineva care nu a fost nevoit sa treaca prin asa o trauma. Avem cu toate ceva de invatat de la tine cred! sa fim puternice, orice ar fi, pt ca viata merge inainte!

multumesc...da merge inainte si toate rautatile si greselile se platesc pe lumea asta....dar si toate eforturile si sacrificiile la fel....eu am avut noroc de oamenii care m-au sustinut si m-au ajutat enorm de mult..psihic vorbind mai ales....nu pot spune ca am uitat prin ce am trecut dar oricum nu mai e la fel de dureros....cu toate ca uneori ma gandesc ce ar fi fost daca as fi pastrat si copilul acela...dar sunt convinsa ca nu as fi trecut niciodata peste factul ca tatal lui este un violatar...

De uitat nu ai cum sa uiti... din pacate; dar pana la urma toate fac parte din viata si dzeu nu ne da mai mult decat putem duce - asa se zice in popor; toate au rost, asa ca... Bine ca ai avut sprijin atunci cand ai avut nevoie1 Si nu te lasa! Mergi tot inainte, puternica, pt ca nimic nu ramane nepedepsit si... nerasplatit!

am trecut peste asta din fericire si nici nu am ramas cu traume...doar cu amintiri neplacute....nici macar din punct de vedere al relatiilor sexuale nu am ramas cu sechele....toti s-au mirat de lucrul acesta dar asa este...am fost si la un psiholog...care il loc sa ma ajute ea mai mult ma descuraja...incepand cu relatia pe care o aveam atunci..el nu era din iasi si ea imi tot zicea ca nu o sa reziste relatia si multe din astea...si acuma cine crezi ca e tatal copilului meu?...acelasi barbat si ne iubim enorm de mult...asta dupa ce am avut relatie la distanta timp de trei ani

Iti doresc multa sanatate ,ioana,si putere sa-ti cresti copilasul,am citit prin ce-ai trecut ,si recunosc ca m-am ingrozit.Pacat ca se intampla tot mai des astfel de nenorociri...

Nu, din fericire nu si ma bucur foarte mult fiindca am asteptat-o mult pe MARA, bucuria vietii mele.