din pacate, da, dar nu pentru ca am vrut, mai mult am fost nevoita - luasem multe medicamente pentru raceala, baietelul meu albert de 3 ani si 4 luni acum, tocmai incepuse gradinita in septembrie, odata cu ea si multe raceli- eu nu stiam ca sunt insarcinata, in plus probabil de la medicamente multe era si sarcina toxica -chair daca pe moment am simtit o eliberare -puteam sa ma duc sa-mi iau copilul de la gradi fara sa vars pana acolo , gandurile negre ca daca ajung in spital ce se intampla cu copilul meu- tati lucreaza si el foarte mult, gradinita e singurul loc unde peteam sa-l las, dar doar daca nu e bolnavior si in perioada aia racea f des- avea si polipi mariti, acum ma gandesc in cate luni as fi fost insarcinata. Dar, multumesc lui D-zeu pt. baietelul meu minunat, sper sa fie sanatos si fericit, nu stiu ce as putea sa-mi doresc mai mult.

Nu am trecut prin asa ceva ,Slava Domnului ..si sper sa nu trec niciodata ,,,chiar am o prietena care a avortat la 3 luni (nu stiu foarte bine motivele ,,,e un subiect delicat) si stateam azi si ma gandeam ca eu sunt in 3 luni iar bebe al meu e destul de marisor ,,acum 2 zile mi-am facut o ecografie ,,,probabil i-a fost greu prietenei mele sa avorteze ...Of ,,nu cred ca asa fi in stare e asa ceva ,m-as simti tare vinovata ....dar nici nu judec pe nimeni ..

Din pacate, da, am trecut prin asta, desi imi pare enorm de rau.A fost la cerere, pentru stupidul motiv ca credeam ca nu e momentul potrivit fiind in anul II de facultate. Acum am un baietel de 3 luni si sunt tare mandra de el. As face chiar si lobby impotriva avortului (exceptandu-l pe cel din motive medicale) pentru ca a fost o experienta groaznica. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva, si nu ma refer la partea fizica, aceea trece repede. In schimb, mental, m-am refacut destul de greu, pot spune ca nici acum, dupa 4 ani nu mi-a trecut. Asa ca sfatul meu ar fi ca avortul sa fie ultima si cea de pe urma solutie, si numai dupa ce s-au luat in calcul toate celelalte optiuni.

eu nu am trecut prin asta dar ,cumnata mea ,sora sotului ,a fost insarcinata in 5 luni.la un control luni,medicul ii spune ca fatul e mort de la inceputul lunii dupa cum spune ecograful si ca e nevoit sa-i faca avort,pentru al scoate .nu va spun ce chin si prin ce a trecut de ieri pana azi dimineata.m-a sunat din ora in ora sa-mi spuna ce se intampla cu ea.nici dupa cinci injectii nu a avut dureri.fatul a dat in putrefactie si era periculos sa mai astepte,asa ca dupa o perfuzie s-au declansat durerile si a reusit sa scape.mi-a zis ca nu mai vrea copii cat traieste.si o cred cand ma gandesc prin ce a trecut dar timpul trece si sper sa iute cat de cat ,ca nu are numai 19 ani si are viata inainte.mai bine inca 10 copii decat avort,asta e concluzia mea.

offfff! imi pare rau pt tine sincer!
shtiu ce inseamna k am trecut shi eu prin asta

eu din pakte am un avort pe care l-am facut in august 2004
mi-am dorit acel bb dar simteam in sufletul meu ca nu sunt pregatita pentru el
am avortat tarziu din cauza acestei dileme sa fac sau nu?
aveam deja 16 saptamani
m-am simtit prost k totushi il vroiam dar ma simteam shi bine shtiind k nu o sa chinui acel copil

Tu ca femeie, stiai cel mai bine ce trebuie sa faci. Daca asa ai simtit atunci inseamna ca asa era cel mai bine. Incearca sa nu te mai invinovatesti si traiesti pentru si impreuna cu bebele pe care il ai acum

Din fericire nu am trecut niciodata prin asa ceva,chiar atunci cand ne-am hotarat s-o facem pe Clau a trebuit sa urmez un tratament pentru a ramane gravida!

adevarul este ca sunt vinovata. ar fi trebuit sa ma protejez.....dar cand dragostea e mare........cine se mai gandeshte?

Bine ca s-a rezolvat BINE! Sa fiti sanatosi!

mie dupa avort dr mi-a spus ca fiind fatul prea mare s-ar putea sa fie riscul de a nu mai putea ramane insarcinata........insa spre norocul meu am ramas fara nici un fel de tratament
insa eu dupa acel avort nu am mai avut contact sexual aproape un an shi jumate.......cred k asta a dus la refacerea definitiva a uterului

Se zice ca dragostea e frumoasa cand o faci cu grija. Aveti grija de voi si de viata care poate creste in voi. Imi pare rau pentru situatiile prin care ati fost nevoite sa treceti.

Sper sa nu fiu niciodata pusa in situatia de a alege intre ... viata lui si avortul.