Ce ma asteapta? Sunt la inceput de divort, saptamana viitoare avem prima infatisare.
Sa incep cu o scurta prezentare: am fost casatoriti aproape 7 ani, avem o minune de fetita in varsta de 4 ani si jumatate, si in urma ascunderii unor fapte de catre sotul meu (nu e vorba de alta femeie), adica m-a mintit, am ajuns la certuri, discutii…. La inceputul lunii aprilie, sotul a plecat din casa, intr-adevar, nici nu l-am rugat sa ramana, dar nici nu l-am gonit. Decat sa dea explicatii cu privire la ce a facut, de ce a facut, a preferat sa plece si nici pana in ziua de azi nu stiu adevarul intreg. Si-uite asa am ajuns la divort.
Am temeri in ceea ce priveste divortul. Noi am fixat de la inceput conditiile, impartirea bunurilor, numele dupa divort. Dar acum sotul vad ca incepe sa se razgandeasca. Ba ca nu vrea sa mai imi lase numele lui si dupa divort (singurul meu motiv de a pastra numele lui, este acela de a avea acelasi nume cu fata), ba ca nu e de acord cu un program de vizitare. Avocatul meu mi-a spus ca eu am cerut copilul, tatal trebuie sa ceara programul de vizitare. Dar daca nu il va cere? Ce se poate intampla?
In ultimele 3 luni, l-am lasat sa vada fata ori de cate ori a cerut. Sunt constienta ca e spre binele fetei sa pastram o relatie buna, si eu sunt in stare sa o pastrez, dar nu credeti ca e mai bine sa existe un program pentru copil? Eu lucrez in cursul saptamanii, fata va incepe gradinita din toamna, si vreau si eu weekend-uri cu ea. Eu cred ca e spre binele copilului sa stie clar cand merge la tati. Dar tati nu intelege !
O alta intrebare ar fi: e normal sa-ti fie dor de starea aceea de familie, adica de gatit, pun-te masa, scoal-te masa? Nu se aduna destule rufe de bagat o masina de spalat. Mi-e dor de tot ce credeam, casatorita fiind, ca sunt obligatii si le uram ca nu mai aveam timp si pentru mine. Acum citesc, ma vad cu prietenele, am inceput sa merg la sala, TV –ul il urasc, nu mai am rabdare sa urmaresc nimic. Toate le suport bine pana in momentul in care ma trezesc singura, fata fiind la el. Si culmea…. de el nu mi-e dor. Cred ca mi-ar fi fost mai greu daca nu aveam copilul, fata ma solicita mult, de-abia am timp sa ma gandesc la ale mele seara, dupa ce adoarme ea.

Nu cred ca e neaparat "dor", s-a schimbat rutina zilnica, nu mai este atit de bine stabilita (din 2 in 2 zile spalat rufe, etc)...probabil ca o sa treaca un timp pina iti vei face un nou program, adaptat la noile conditii. E normal sa simti asa, s-a perturbat ritmul, dar il vei gasi pe al tau personal si atunci totul va fi ok.
Multa bafta! Si multa tarie de caracter!