sunt o tanara de 20 de ani,am un baietel ne dorit de parintii mei si nici de omul pe care l-am iubit si ma dezamagit.m-am indragostit de el cand aveam 17 ani,ptr el me-am parasit familia,scoala totul,am crezut ca-mi gasisem omul care i-mi putea oferii dragostea pe care nu am avut-o de la parintii mei,am ramas insarcinata,cand a aflat despre sarcina,mea spus ca el nu doreste copilul si ar fi bine sa-l dau afara daca vreau sa mai fim impreuna,in ciuda amenintarilor am pastrat copilul ingerul vietii mele,EL ma parasit ,la fel si parintii mei urmand sa-mi caut singura drumul pe care trebuie sa-l urmez,am stat pe unde am apucat pana la nastere,am locuit cu copilasul in scarile blocurilor,pana cand am gasit o batranica cu suflet mare si nea luat sa locuim in camarutza ei saracacioasa ,m-am angajat la diferite locuri de munca ptr a avea cu ce sa-mi intretin copilul si pe batranica....dar asta nu a durat mult....multa lume i-mi spune sa-mi abandonez copilul sal dau unei familii.dar nu vreau sa-mi dau sufletul de langa mine as muri fara el..CE SA FAC DATI-MI UN SFFAT VA ROG.ducem multe lipsuri este adevarat imi doresc ptr copilul meu sa aiba ce au si ceilalti copii dar nu pot....CE SA FAC AJUTATI-MA CU UN SFAT..VA MULTUMESC VOUA MAMICILOR CU EXPERIENTA

Te-ai grabit, rau de tot.. Sa ai copil la 20 de ani, in timpurile noastre, si sa fii si singura... Urata situatie...
Eh, asta e acum, viata ne da la toti cate o palma (sau mai multe) in timp, important e sa invatam ceva din greselile facute.
Cat are copilul? Ce varsta? Unde stati acum? Ai putea sa-l dai la o cresa, iar tu sa mergi la un servici (orice servici, pana la ameliorarea situatiei)?
Fii tare, exista solutii in orice situatie.
Mai spune despre tine, si spune cum vrei sa fii ajutata.

bb al meu are 2 anisori,acum stam impreuna cu acea batranica despre care vorbeam,stam in cernavoda aici rar gasim ceva de lucru,si daca gasim atunci cand aude ca am un bb mic .cam stramba din nas toti.oraselul este foarte mic ,iar pentru cresa nu poate fi vorba acum deoarece acolo trebuie sa platesc ,lucru pe care nu-l pot deocamdata,lucrez cand si cand cu ziua ,fac curatenie prin casele oamenilor cu ce castig cumpar la copilas strictul necesar.pampers ,lapte ,si din cand in cand cate un fruct,despre mine ce sa mai spun ,doar ca nici eu nu am fost dorita de parintii mei (cred)deoarece atunci cand eram micutza si parinti se despartise m-au aruncat intr-o casa de copii ,unde am stat cam 7 ani,apoi tatal s-a recasatorit si m-au luat acasa ,dar cu mama vitrega,numai cine nu a trecut prin asa ceva nu stie cum este...cam asta e viata mea,stiu ca am gresit atunci cand am decis sa fac ceea ce am facut dar ptr asta nu trebuie sa fiu hulita,

Nu, nu trebuie sa fii hulita, se poate intampla oricui si faptul ca ti-ai pastrat copilul nu poate fii decat un lucru de admirat . Sa dai viata unui copil cred ca este cel mai minunat lucru si sunt sigura ca Dumnezeu are si pentru tine ceva. Copilul tau este ratiunea ta de a trai iar greutatile prin care treci devin mai usoare cand stii ca te asteapta un sufletel acasa care se bucura cand te vede si intinde manutele sa te imbratiseze.
Studii ai? liceul? cum te putem ajuta?

buna gabriela20,vreau sa vb mai multe destre situatia ta ma gasesti pe mesenger la scoly_mino@yahoo.com,poop

buna gabriela20! adresa mea de mess este leiiana@yahoo.com poate reusim sa-ti trimitem cate ceva. Toate cele bune